Desertul mortilor

Spread the love

Prea multe zgomote si prea multa liniste.
Eu nu-mi fac loc printre oameni, nu vreau. Oamenii au spini, au plumb in cuvinte si otrava in ganduri mincinoase.
Am incercat sa fiu ca ei, am decazut si mi-a fost groaza. M-am privit, de acolo de jos, si nu eram eu, erau ei, transpusi in mine. Alergau dupa nimicuri, se impingeau, isi smulgeau inimile.
Am cautat un fulg salvator, o picatura de apa, in desertul mortilor. Si am plecat, agatata de o speranta, crezand ca eram salvata. Dar, cand m-am intors, eram doar intr-o alta mare de singuri… O umbra singuratica si eu…

Daca ti-a placut articolul, nu uita sa ii dai like si share.
Multumesc!

Toate Categoriile

Exploreaza mai mult:

Close Menu